Şoapte-n inima sa zdrobită
Brăzdau liniştea mortuară.
Se-ndepărta cu frică,
Cu spaima morţii încătuşate.
Zâmbea aievea, prin grădina-i
Plânsă, şi-şi dorea căderea nopţii.
Întunericu-i zdrobea fiinţa,
Fiinţa invocată de libertate.
Plânsetu-i răsuna amarnic
Prin liniştea nopţii
Tăcută, încât zgomotu-l
Surzea şi nu vedea durerea!! (R.G.)
Orizont prin carte 
Frumoase versuri,stiu ca ma repet dar sunt asa de frumoase!!
Iar eu trebuie sa multumesc de fiecare data!! Mutumesc