Şi a trecut un an de când am creat blogul. Parcă ieri l-am făcut, parcă ieri nu aveam idee cum să postez o imagine sau un text. Am evoluat împreună; eu am învăţat să-mi remodelez cuvintele şi simbolul lor iar blogul m-a ajutat să mă exteriorizez, devenind imaginea mea. Roxana şi Orizont prin carte. În momentul acesta (având în vedere că sunt puţin somnoroasă) mă gândesc la ceea ce am trăit împreună, la primul like pe care l-am primit la un post, la primul comentariu sau primul share.
Viaţa mea s-a schimbat de când am blogul, sau cel puţin aşa mi se pare mie. Pe lângă faptul că a devenit ”un copil” al familiei, a devenit o obligaţie. Mereu simţeam nevoia că trebuie să postez.
Dar un astfel de post voi scrie când se va termina concursul.
Trebuie să ştiţi, că acum aproximativ un an (fără 4 zile). Da, pe 26 noiembrie pe platforma WordPress.com a mai fost creat un blog.
Despre concurs:
Având în vedere că e primul concurs organizat pe blog, vreau ca cei ce se vor înscrie să-ţi pună mintea la contribuţie. Deh, vreau să rămân profund emoţionată de unul dintre comentarii.
Reguli:
-spuneţi, în acest post, cum v-aţi început viaţa de bookaholic (scrieţi cât de frumos puteţi, dar cu toate acestea să nu exageraţi)
-daţi follow blogului şi scrieţi adresa cu care v-aţi abonat în comentariu;
-daţi share pe facebook acestui post şi postaţi linkul distribuirii în comentariu;
-daţi like paginii Orizont prin carte (partea dreaptă);
Pentru o şansă în plus (s-ar putea să fie doi câştigători) puteţi să comantaţi la celelalte posturi.
Concursul se va încheia pe 15 decembrie (urmând ca pe 18 să aflaţi câştigătorul) dacă se vor înscrie cel puţin 25 de persoane, dacă nu voi prelungi concursul până pe 16 ianuarie 2015.
Cărţile sunt:
nymphette_dark99, de Cristina Nemerovschi (recenzie aici);
O seară la club, de Christian Gailly (recenzie aici);
Maidanul cu dragoste, de G. M. Zamfirescu;
Cu ochii minţii, de Hakan Neser (recenzie aici)
Multă inspiraţie!
Orizont prin carte 
Reblogged this on The Sagittarius Books and commented:
Un concurs pe blogul https://orizontprincarte.wordpress.com/
Am devenit bookaholica acum 5 ani,sincer de atunci am inceput sa am obsesie fata de cartii si citit.Fiecare zi este o calatorie intr-un univers alternativ unde poarta principala este primul capitol si esti intampinat de personaje fantastice ori faci parte dintr-un grup.Uneori te trezesti in mijlocul unei anchete si esti unul dintre detectivi si ai parte de multa actiune si suspans,fiecare carte este unica in felul ei si cand citesti traiesti intens si ai parte de multe evenimente care te uimesc.Cartea este poarta spre alte lumi.Citind descopar.Citind ma relaxez.Citind traiesc intens.Iubesc cartile enorm,si uneori cand nu mai pot de stres citesc cateva pagini si sunt relaxata.Prima carte care m-a facut bookaholica a fost Vantul Negru de Clive Cussler iar dupa aceea a inceput nebunia,am inceput sa citesc in fiecare an peste 100 cartii,sunt mandra de mine,am recuperat anii in care nu prea citeam.
Iar in fiecare luna imi cumpar cartii(5-10)depinde de buget dar mereu se gasesc banii.Neaparat!
Email: d.andreeea@yahoo.com
La multi ani!!!Si multumim pentru concurs!Succes tuturor!
La mulţi ani şi la cât mai multe lecturi!
(Şi blogul meu abia a împlinit un an, aşa că te înţeleg…:) )
Ioana
In clasa a IX-a profa de romana imi parea tacanita. Era scriitoare si nu preda nimic. Ne-a pus sa ne luam o carte de comentarii si ne dadea sa citim critica fiecarei carti citite, materail foarte greu de inteles. Citeam eu acolo intr-o nebunie si asa am descoperit ca, ceea ce ne da de citit e foarte bun si vreau sa citesc si restul operei autorilor. Imi amintesc de Eliade, Cartarescu, Caragiale, Slavici, Dostoievski. Eu acasa nu aveam decat 2 carti de povesti si carti foarte vechi, in stare groaznica, nu se puteau citi efectiv si am inceput sa frecventez biblioteca scolii. In curand deveneam prietena cu bibliotecara si peste vreo 2 ani se dadea legea sa se dea mana libera la imprumut si elevilor din afara orasului. Aveam sa-mi fac permis si sa ma pierd printre rafturile cu carti de mii de ori de fiecare data gasind ceva mai palpitant, mai interesant. Faptul ca ni s-a dat si noua, extraurbanilor” daca pot zice astfel,o sansa, e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat pentru evolutia mea culturala.
Am citit pe net foarte putin, Eu, Robotul si cateva povestiri de Asimov. Acum ma dor ochii. Articole pot citi oricate, mai dau zoom, dar cartile ma omoara. Imi lacrimeaza ochii si ma doare capul. Citeam cu o pofta nebuna, citeam pana tarziu in noapte cartile de la biblioteca si imi placeau si cartile de critica. Atunci mi se pareau un pic cam grele, dar acum stiu ca multe din cate stiu, de acolo stiu. M-am dezvoltat mult din cauza cititului si nu o sa renunt niciodata la pasiunea mea. Indemn pe toata lumea sa citeasca si unii chiar vin sa-mi ceara sfaturi de lectura. Ma fac sa ma simt foarte bine, imprumut carti si primesc carti imprumut. E o senzatie speciala, de complicitate cu colegii mei cititori, senzatie unica pentru ca foarte putini studenti la contabilitate citesc. Mi-am gresit profilul,dar ai mei sunt de vina. Ma bucur mult ca nu mi-am pierdut pasiunea pe drum. Urmaresc multe bloguri de carte, desi nu am timp sa comentez, viata mea e pe fuga mereu. Sunt la curent cu noutatile si mai nou vreau sa ma angajez librar, as fi cea mai fericita fata din tara. Sa lucrez in acel mediu minunat. Incerc sa-mi fac timp sa citesc, desi alerg de colo-colo toata ziua. Am si licenta, dar va fi bine. Am multe carti ce asteapta sa fie citite si le voi citi, promit!
Aaaa,mai e ceva: cred ca e si genetic, am mai mult de 5 persoane in familia extinsa pasionate de citit. Desi mama nu ma lasa sa-mi cumpar carti, tot citesc. Majoritatea cartilor pe care le am, cam 90% din ele, sunt castigate pe net. Tata imi e complice si ma sustine cu cititul, dar nu ma poate ajuta cu bani pentru ca mama ii administreaza.
E complicat, dar cititul e lucrul care m-a ajutat sa devin persoana care sunt azi si sunt mandra de asta!
Copilul meu va fi un cititor inrait!
email: anastacie93@yahoo.com
share: https://www.facebook.com/ONUTZAA/posts/10203245215155332
fb: oana pauna
Pingback: Concursuri! | The Sagittarius Books
Am Devenit BookAholic Prin Clasa A 6-A ( Pe Vremea Respectiva Inca Nu Eram Constienta De Acest Fapt ) Cand Un Coleg De Clasa Mi-a Facut Cunostiinta Cu Seria Harry Potter. Asta A Fost Prima Mea Serie Pe Care Am Citit-o Si Am Vazut Si Filmele. Dupa Asta Am Avut O Perioada In Care Citeam ToT Ce Publica Paulo Coelho, Ceea Ce Fac Si Acuma. In Liceu Citeam Toata Biblografia Necesara Pentru Scoala Si Cum Am Fost La Liceu Cu Predare In Limba Maghiara Aveam Dublu De Citit ( Ceea Ce Desigur Nu Ma Deranja 🙂 ) Mai Serios Citesc De Cand Am Terminat Liceul, Citesc Cam ToT Ce Imi Cade In Mana, Citesc Subtitrarea La Filme Desi Nu Am Nevoie De Ea, Citesc Carti, Blogguri, Recenzii, Citate, Orice Ce Imi Trezeste Interesul. De Ce Citesc ? Asta E Felul Meu De A Ma Relaxa, Dupa O Zi De Munca Unii Prefera Sa Iasa In Oras La Un Suc Sau Sa Se Uite La Meci In Compania Unei Beri, Unii Ies La Film Sau La Plimbare, Eu Citesc. Asa Ma Descarc De Agitatia De Care Am Avut Parte Pe Parcursul Zilei, Asa Imi Reincarc Bateriile. De Ce Citesc ? Pentru Ca Invat, Descopar, Calatoresc, Explorez. Pentru Ca Cititul Imi Deschide O Noua Lume, Pentru Ca Simnt Si Eu Ce Simnt Personajele, Pentru Ca Parcurg Cu Ei Pas Cu Pas, Pentru Ca Ma Indragostesc De Personaje Si Plang La Final Ca Nu Este Real, Pentru Ca Admir Eroinele Si Incerc Sa Posed Si Eu Unele Din Caracteristicile Lor, Gen Onoare,Rabdare,Sacrificiu,Devotament,Pasiune,Forta,Ambitie. De Ce Cred Eu Ca Sunt Un BookAholic ? Pentru Ca Imi Iubesc Cartiile, Pentru Ca Le Sterg Aproape Zilnic De Praf, Pentru Ca Incerc Sa Imi Inmultesc Bibloteca De Fiecare Data Cand Imi Permit. Pentru Ca Daca Incep O Serie Fac Tot Posibilul Sa Reusesc Sa O Termin ( O Citesc Pe Romana, Maghiara, Engleza, Imi Cumpar Cartea, O Imprumut, O Citesc In Format Electronic, Oricum Numai Sa Reusesc Sa O Termin )
E-mail : bea.tryx@yahoo.com
Sa vedem. Nici nu stiu cand am inceput, poate ca asa m-am nascut: o mare iubitoare de carti. Le colectionez in biblioteca mea cum altii colectioneaza bijuterii.
A inceput totul cu mama mea, invatatoare, care cumpara carti, le aducea acasa, le citea si apoi le punea „la pastrare” pentru copiii ei, pentru cand vor mai creste si vor citi ei insisi. De mine s-a prins microbul.
Imi amintesc carti precum Povesti fermecate rusesti – o carte super, pe care acuma o am pentru fiica mea, care mi-a incantat copilaria inainte si dupa ce am invatat sa citesc. Desigur, ceea ce venea de la scoala, ca obligatoriu, mi se parea fara farmec ….pana la anumite opere care m-au impresionat.
Poate ca am impresionat si eu, pentru ca pe la liceu primeam recomandari de la profesori (profa de spaniola imi imprumuta cartile ei, proful de istorie ma intreba cum de citeam Numele trandafirului in clasa a 9-a iar eu, smechera, i-am raspuns ca numai acuma as putea sa citesc acest roman, cat inca mai stiu ceva latina ….pasajele in latina, din carte, nu sunt traduse, asa ca am stat cu dictionarele in fata si le traduceam eu).
In rest, citesc parca de cand ma stiu. Nu citesc horror. Si cam atat. Dar citesc toate genurile, se gasesc destule romane si destui autori care sa imi placa incat sa am ce citi pentru vreo 10 vieti. In ultima vreme, citesc numai ce imi place si poate recomandari ale prietenilor. Am carti pe care nu am pus inca mana, doar pentru ca am destule si intotdeauna apar altele noi. Cum sa nu vrei sa le citesti si pe acestea noi aparute?! Asadar lista mea de TBR este destul de lunga.
La multi ani blogului tau! Al meu se indreapta incetisor spre implinirea celui de-al doilea an 🙂
email:sutzu.miri@gmail.com
Share:https://www.facebook.com/alexandra.ali.7739/posts/324316047761559
De când am început să citesc? Hm…presupun că de prin clasa a V a VI(nu mai știu exact). Până atunci nu prea eram interesată de cărți și nu-mi plăcea să citesc, pentru că aveam impresia că tot ce ține de cărți constă în duzina de clasici români care pe mine mă plictiseau, deși mama îmi tot cumpăra multe cărți de ale lor.Îmi amintesc că a venit profesoara mea de română în clasă și ne-a prezentat niște cărți și un club de lectură (cel de la Editura Arthur). Prezenta acele cărți cu drag și ne vorbea despre ele ca și cum ne-ar fi arătat vreo comoară ascunsă. Cărțile care le-a prezentat erau Gim Năsturel și Lukas, mecanicul de locomotivă și încă o carte asemănătoare. Era atât de entuziasmată în legătură cu acel club de lectură, încât ne-a propus să ne înscriem și noi. Sincer, eu m-am înscris doar de dragul profesoarei mele, pentru că atunci nu aveam nici cea mai mică atracție față de cărți. Când am ajuns cu acele cărți în mână nici măcar nu știam ce-ar trebui să fac cu ele. Nu simțeam nicio atracție specială, dar până la urmă am zis: „Meh, să le-ncerc și pe astea…”. Și am citit cât am citit din Jim Năsturel, iar de la o vreme m-am plictisit și am renunțat. După o lună, la ora de română profesoara a mai venit cu câteva cărți pe care ni le-a prezentat cu și mai mare entuziasm.Și…iar ne-a convins să ne cumpărăm câteva, eu mi-am luat două. Eram sigură că nu o să le citesc și, la scurt timp după ce le-am plătit mi-a părut rău că le-am cumpărat, pentru că știam că o să le țin în dulap…
Spre surprinderea mea însă, descrierea uneia dintre cărți mi-a stârnit interesul și am început să o citesc. Cartea se numea Hoțul Fulgerului și era primul volum dintr-o serie numită Percy Jackson și Olimpienii. Când am deschis cartea aceea și am început să o citesc, jur, nu m-am mai putut opri. Nu credeam vreodată că o să fiu acaparată atât de puternic de o simplă carte și o să ajung să citesc 200 de pagini într-o zi fără să mă opresc. Hoțul Fulgerului mi-a pătruns profund în suflet și nu am mai putut să o las din mână.
Din acea zi am simțit o altfel de atracție față de cărți și am început să citesc din ce în ce mai mult, fără oprire. Datorită unui concurs de creație la română-unde am găsit un fragment din Jocurile Foamei care mi-a plăcut la nebunie, mi-am cumpărat seria scrisă de Suzanne Collins. Îmi comandam cărți și de la Clubul de Lectură și de la librăriile online. Am început să le recomand și prietenilor mei Hoțul Fulger și am reușit să conving alte persoane să citească tot datorită acelei cărți, care a rămas pentru mine un simbol al cititului.
Am început să-mi formez niște preferințe în materie de cărți și să citesc mai mult și mai mult. Din acea perioadă am început să simt o atracție nu numai față de citit, ci și de scris, așa că mi-am deschis un blog cu și despre cărți.
Așa a apărut dependența mea de cărți. Viața mea s-a schimbat datorită cărților.De atunci știu doar că nu am încetat să îi rămân recunoscătoare profesoarei mele de română și seriei Percy Jackson și Olimpienii, care a avut un impact puternic asupra mea și care a rămas seria mea preferată.
e-mail: dya_mary_girl11@yahoo.com sau nume WordPress: Just Another Fantasy World (nu știu cum îți apare așa că ți le-am lăsat pe ambele 😀 )
Share: https://www.facebook.com/ely.elena.5099/posts/390606307772909
Like: Diana Ciotmonda
Sincer, cand eram mica, citeam foarte rar, chiar mai deloc, desi ma atrageau foarte mult cartile care prezentau ilustratii colorate din lumea povestii respective. Parca, acele imagini ma impulsionau sa imi doresc sa citesc tot mai mult, dar n-o faceam.
In clasa a treia, la serbarea de Craciun, am primit o carte cu basme nemuritoare foarte frumoase. Tin minte ca, in fiecare zi, incercam sa citesc cate doua-trei povestioare din ea. Aveam foarte mare grija de acea carte, nu prea o dadeam nimanui. Dar, intr-o zi, mama ma intreaba daca doresc sa o imprumut, deoarece o colega de-a ei doreste sa-i ofere o carte cu multe povesti fiicei sale, pentru a o determina sa citeasca. Si, astfel, acela a fost momentul cand am renuntat „definitiv” la ea. Desi nu doream s-o dau sub nicio forma, mi-am spus ca e pentru o cauza nobila. Nici in ziua de azi, nu stiu daca acea fata s-a apucat serios de citit, dar vreau sa traiesc cu impresia ca asa a fost si ca eu am avut o contributie la aceasta fapta buna. 🙂
Dupa acea perioada, am descoperit povestile lui Hans Christian Anderson, care m-au fascinat de la primele cuvinte. „Lebedele” si „Degetica” vor ramane printre preferatele mele, mult timp de-acum incolo. Inca mai am cartea, dar la aceasta, chiar nu voi mai renunta. O voi pastra pentru copiii mei. Acel moment de „pierdere” m-a facut sa devin mai egoista in ceea ce priveste cartile mele preferate!
Apoi, a urmat o vreme cand citeam cam o carte la doua luni, daca nu mai mult. Cred ca a fost o perioada cand incercam sa descopar ceea ce imi place. Pana in clasa a 8-a, n-am avut parte de internet si nu stiam de librariile online si de ce poti afla in materie de carti.
Cand am avut parte de aceasta „lume online”, am inceput incet-incet sa descopar diferite bloguri. Observam ca imi place ceea ce gasesc pe ele si ma „bantuia” o idee de a-mi face si eu unul.
Dupa cativa ani, intr-o vara, dupa ce terminasem clasa a 10-a, mi-am facut abonament la biblioteca din oras si am imprumutat „Invitatie la vals” de Mihail Drumes. Superba cartea, am devorat-o si la propriu si la figurat! :)) Mi-am zis ca trebuie neaparat sa o am, ca sa nu o mai imprumut cand doresc sa o citesc din nou.
Am inceput sa dau tarcoale pe la biblioteca mamei, care, marturisesc, e plina de carti de dragoste. Ce credeti ca descopar in ea? „Invitatie la vals”!! Am ramas muta, nici nu mai stiam cum sa reactionez. Ca sa vezi! Eu o aveam deja in casa. Oare, de ce nu mi-a dat prin cap sa caut inainte?
Dupa acest eveniment, am luat fiecare carte din biblioteca mamei si, stiu, ca in vara aceea am citit pe putin 50 de carti. Chestia e ca mai vroiam sa citesc si nu mai aveam ce!! Asa ca blogurile pe care le urmaream si noii prieteni, pe care mi i-am facut, prin intermediul lor, mi-au fost de mare folos.
Si astfel am inceput sa-mi descopar gusturile care ma definesc!
Email: deea_princes95@yahoo.com
Fb: Ilie Andreea
Share: https://www.facebook.com/ilie.andreea.583/posts/823089161067776?pnref=story
Am inceput sa citesc de la 3 ani si ceva. Mama fiind educatoare m-a luat cu ea la gradinita de cand aveam mai putin de 2 ani, am invatat sa scriu si sa citesc alaturi de copiii mai mari decat mine. Cum am inceput? Voiam sa aud mereu povesti… si nu intotdeauna mama mai avea timp si chef acasa sa imi citeasca, pentru ca deja facea asta la munca… asa ca am inceput sa o rog sa ma ajute sa citesc, ca sa mi le citesc singura. Eram atenta ce ii invata pe cei mari, mai lucra si cu mine acasa, asa ca am invatat repede. Primele carti pe care le-am citit au fost, bineinteles, de povesti. Apoi am luat la rand tot ce avea in biblioteca, apoi am trecut la biblioteca din comuna 🙂 Citesc aproape toate genurile de carti, iubesc literatura, iubesc sentimentele pe care mi le dau cartile, iubesc faptul ca pot trai atatea sute de vieti prin intermediul lor.
Te urmaresc prin email: insideovi2005@yahoo.com
Facebook: Ema Georgiana
Share: https://www.facebook.com/ema.georgiana1985/posts/748944478515821?pnref=story
Am si comentat pe blog.
La multi ani blogului tau, mult succes! 🙂
Cu ajutorul seriei Twilight cand era la moda. Usor usor am inceput sa descopar si alte carti si sa-mi „cizelez” gusturile
extraecstasy@yahoo.com
fb Cornelia Cornelia
„O carte închisă este doar o bucată de hârtie.” O carte .. O „bucată de hârtie”,cu miros specific şi pagini lipite la început,cu câteva simboluri presurate precum piperul pe o farfurie albă .. Poate aşa e continuarea. Însă pentru mine,cărţile înseamnă mai mult de atât. Oxigen. Şi când spun oxigen,nu glumesc. Pentru că şi acum respir cărţi. Carte de teorie literară deschisă pe birou,carte de amor,închisă pe birou. Cărţi multe în bibliotecă ce nu stau acolo doar de dragul de a sta,ci stau acolo emanând parfumul specific fiecăreia. Umbra din vocea Patriciei Kaas,emană tristeţe dar în acelaşi timp motivaţie pentru a face ceea ce îţi place. Fluturii de pe rochia Irinei Binder îmi aduc aminte de seara de 28 martie 2014 când plângeam în hohote, „Bel-Ami” de Guy de Maupassant îmi prezintă şi acum vechiul Paris .. Şi aşa,nu mai am nevoie de parfum. Parfumul e dat de cărţi. Plutesc în aer citatele mele preferate .. Cum am devenit o pasionată de lectură? De mică am iubit cărţile dar nu ştiam de fiecare dată să îmi fac timp pentru a le citi. Intensiv pot spune,citesc de un an .. Puţin dar mult. Pentru că într-un singur an am reuşit să cunosc atâtea vieţi,atâţia oameni minunaţi .. Nu văd viaţa fără cărţi,fără starea aceea de somn care te tulbură la un moment dat,momentul când te uiţi la ceas şi vezi că e trecut de 12 noaptea,lacrimile şi gustul ceaiului ce diferă parcă de la carte la carte .. Tot ce-mi rămâne de spus este că lectura este viaţa mea,iar cărţile sunt pavajul pe care calc.
Cum mi-am început viața de bookaholic? Ei bine, e o întrebare pe alocuri rudimentară a cărui răspuns ar putea fi unul kilometric, pentru că emoțiile acelei zile mă urmăresc în permanență, făcându-mă să trăiesc în fiecare zi cu acel ,, Carpe Diem” oferit doar de vederea cărții preferate( precum toți pasionații de lectură, am o carte care m-a marcat în așa manieră încât, de câte ori am ocazia, o recomand celor dragi cu o satisfacție diabolică), dar și de mirosul paginilor cartonate care îmi provoacă o stare a naibii de bună chiar și în acele zile în care nimic din ceea ce pare a fi bun, nu reușește să mă trezească și să mă încadreze în panorama cotidianului( banal, de altfel). Dragostea mea pentru cărți e precum narcoticele: cu cât sunt mai puternice, cu atât mă liniștesc mai tare. Pot spune că am început să citesc, dar în adevăratul sens al cuvântului, de pe la vârsta de 10-11 ani, percepând cititul ca pe o responsabilitate de care trebuia să mă îngrijesc cu toate armele mele ascunse și să le demonstrez părinților, dar și surorii mele care a avut un rol decisiv în dezvoltarea mea, că sunt capabilă de a citi cărți dificile vârstei mele, cărți de care trebuia să mă folosesc abia prin liceu. Ce conta pentru mine asta, dacă eu reușeam să adorm seară de seară cu vorbele Oanei Pellea întipărite chiar și-n cel mai ascuns loc al minții, dacă eu mă jucam cu prietenii mei de-a ,,Fluturele și scafandrul” sau dacă am început să nutresc( însă mai tarziu) viața scriitoarei Cella Serghi? Simțeam în acele momente ceva de nedescris; parcă mintea a început să mi se limpezească și să-mi dea posibilitatea de-a vedea și altceva în jurul meu, acel ceva simplu după care tanjeam în manieră inconștientă, neștiind din care lume să-l iau. Prin cărți am descoperit să mă bucur și altfel de copilărie… ,,Amintiri din copilărie”, de exemplu, mi-a demonstrat, impropriu zis, că pot trăi într-o lume ca a Micului Prinț, neavând nevoie decât de o jucărie din pluș( o oaie, mai bine zis) și de o doză inepuizabilă de energie pentru a săvârșii năzdrăvaniile fără de care sufletul nostru n-ar fi cunoscut tinerețea vieții, văzută din cel mai bun unghi al ei.
Niciodată n-am avut suficientă imaginație de a-mi închipui lumea fără carți. O viață mediocră poate fi justificată, însă una fără cărți n-are nicio scuză; e ca și cum oamenii n-ar mai avea visuri și s-ar hrăni mereu cu frica zilei de mâine. Refuz să cred asta…mă întorc în lumea cărților unde e cald și bine!