Amantul Doamnei Chatterley e genul de roman pe care trebuie să-l citeşti în ’’deplină clandestinitate’’. E romanul ce abundă de scene erotice, pline de un romantism la un grad destul de înalt. Tocmai din această cauză, cartea nu este una dintre preferate mele. Tipărirea romanului a fost interzisă vreme de 30 de ani, iar când, în sfârşit, a primit dreptul de a-l publica, cititorii vedeau în el doar o carte de scandal.
Romanul redă la un mod bizar evoluţia protagonistei, Lady Chatterley, fostă Reid, care e crescută într-o familie de aşa-zişi bogătaşi, experianţa erotică neavând ’’nici un fel de intensitate dramatică’’. Această experienţă era doar o experienţă, fără decepţii sau păreri de rău.
Se căsătoreşte cu un aristocrat, Clifford Chatterley. După luna de miere, proaspătul soţ e nevoit să plece pe front. Când se întoarce e grav rănit şi impotent. Constance se simte singură, dar cu toate acestea îi rămâne devotată, pentru că începuse să creadă în căsătorie, s-o vadă ca pe ceva sacru.
Chiar şi atunci când în viaţa ei apare tânărul Michaelis. Dar totul se schimbă în momentul întâlnirii cu Oliver Mellors, pădurarrul lui Clifford. Alături de el cunoaşte adevăratul înţeles al iubirii, al tandreţii, al simpatiei. Renunţă la tot pentru el.
Având în vedere că recenzia e scrisă pe 17 februarie 2014, acum o veşnicie, iar recenziile din acea perioadă erau cam seci, m-am gândit că nu ar fi corect să modific ceva, aşa că le las aşa.
Despre autor: David Herbert Richards Lawrence (n. 11 septembrie 1885 – d. 2 martie 1930) a fost un scriitor englez. (sursa)
Opera sa este puternic influențată de psihanaliza freudiană, care exprimă conflictul dintre instinct și intelect, revolta împotriva supraevaluării spiritualului și reprimării senzualității naturale, ca manifestări puritane, pledând pentru întoarcerea la natură și reintegrarea erosului, întrevăzut ca o forță sacră a vieții, printre valorile esențiale ale umanității.
Citate:
’’Ea însăşi era asemenea unui personaj dintr-o poveste, culegând ciuboţica-cucului, care nu era decât umbră sau amintire sau cuvânt. Nimic, pentru ea: nici o substanţă, nici un popas, nici un contact! Numai viaţa aceasta cu Clifford, această veşnică depănare a firelor poveştilor, aceste momente de introspecţie psihologică, poveştile despre care Sir Malcolm spunea că n-au nici un fond şi că nu vor rezista în timp. De ce să trăiască? Fiecărei zile îi ajunge o strădanie. Fiecărei clipe îi este de ajuns aparenţa realitaţii.’’
’’Dar pădurea nu are în realitate un refugiu, un sanctuar, deoarece nu avea nici o legătură adevărată cu ea. Nu era nici un loc unde să poată scăpa de toţi şi de toate. Nu pricepea niciodată adevăratul spirit al pădurii, presupunând că era posibil ca acest lucru să nu fi fost un lucru atât de absurd.’’
’’Nu eraau cuvintele verzi ale unei vieţi veritabile, plină d etinereţe, o parte vie a copacului. Era o droaie de frunze căzute dintr-o viaţă fără ţel.’’
Nota mea: 3 din 5!
Orizont prin carte 