’’Creşte un copac de furie/ în spatele frunţii mele/ cu frunze roşii ca fulgerul, cu frunze albastre şi albe!/ Un copac/ care încă mai tremură-n vânt/ şi eu îţi voi sfărâma casa, nimic nu-mi va mai fi străin,/ nici măcar ceea ce-i omenesc/ Ca un copac dinăuntru/ se întinde el spre-n afară/ şi sfarmă casa craniului/ Luminând/ ca o făclie-n pădure/ în adânc de întuneric.’’ (Goran Sonnevi, începutul cărţii)
Cele mai oribile crime sunt acelea săvârşite în biserici, în liniştea nopţii, cu Dumnezeu avându-l martor. Într-o noapte îngrozitor de liniştită, un membru al unei congregaţii îşi găseşte sfârşitul. ’’Aurora boreală se încolăceşte cu un balaur în noaptea de afară…Viktor Strandgård moare pentru a doua oară. Se apropie paşi, dar nu-i aude. Ochii lui nu vor mai trebui să vadă cuţitul lucios. Când este străpuns, trupul lui zace ca o coajă pe podeaua bisericii. Iar şi iar. Şi balaurul îşi reia netulburat călătoria peste bolta cerului.’’
Åsa Larsson s-a născut la 28 iunie 1966, în Uppsala, dar a crescut în Kiruna, un orăşel aflat în nordul Suediei. Veţi vedea că oraşul copilăriei protagonistei şi celei care elucidează misterul e Kiruna, de unde pleacă pentru a scăpa de întunericul de acolo.
’’Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă’’. Şapte zile în care se încearcă să se afle identitatea criminalului. 7 zile, o săptămână, crearea lumii. Totul are o strânsă legătură cu Biserica. O crimă uşor de realizat, specifică unei persoane cu probleme psihice ’’i-au tăiat mâinile. Şi ochii lui erau…da, totul era ciudat.’’
Cea care îl găseşte pe Viktor Strandgård, încremenit în mijlocul bisericii e chiar sora lui, Sanna Strandgård, o femeie dintodeauna sensibilă şi fragilă. Cea care o ajută este prietena ei din copilărie, Rebecka Martinsson, o avocată de la firma de avocatură Meijer&Ditzinger. Întodeauna m-au fascinat crimele, mai ales cele în care victimele erau mai întâi leşinate. Erau urmărite, apoi li se puneau vată îmbibată cu cloroform la gură. Autoarea aceasta însă dă o altă notă definiţiei de crimă. Nu e o crimă obişnuită; are loc într-o biserică, iar victima e ’’Copilul Paradisului’’, care Îl simte pe Dumnezeu şi face doar ce spune El.
Sanna este arestată pentru că i se găseşte cuţitul crimei şi Biblia lui Viktor în bucătăria ei. Fetele sale sunt luate în grijă de Rebecka.
Pastorii congregaţiei păstrează tăcerea până când sunt puşi faţă în faţă cu moartea:Vera Larsson, Thomas Soderberg şi Gunnar Isaksson (care nu are nici o legătură cu ceea ce se va întâmpla). Secrete de mult apuse din copilărie, traume uitate sunt lucruri cu care Åsa Larsson ne impresionează.
O recomand oricui, chiar dacă nu sunteţi adepţii cărţilor poliţiste!
Lectură plăcută!!
Orizont prin carte 